Stilul 1900 a făcut furori la Timişoara între 1900-1920, lăsând în urmă un patrimoniu arhitectural impresionant, ce marchează încă şi azi, foarte pregnant, multe dintre cartierele oraşului. Asta se întâmplă nu doar în centru (cartierul Cetate / "oraşul interior") ci şi în celelalte cartiere vechi şi chiar şi spre periferii, în locuri total neaşteptate.

Deoarece sub conceptele de "stil 1900" sau "arta 1900" se înţeleg, conform viziunii actuale, multe curente destul de diferite şi cunoscute sub nume diferite: Secession (în Austria), Jugendstil (în Germania), Art Nouveau (în Franţa) şi încă multe, multe alte denumiri mai puţin cunoscute la nivel internaţional. Aceste curente, deşi ţineau toate de stilul 1900, se dezvoltau sub influenţa unor şcoli de arhitectură locale sau "naţionale", însă diferenţa între ele nu era întotdeauna clară; delimitările erau fluide, iar interferenţele extrem de numeroase. Trebuie să menţionăm că la Timişoara, până la 1919 parte a monarhiei austro-ungare, este limpede că metropolele Viena şi Budapesta au jucat rolul de "faruri călăuzitoare" (şi) în privinţa formelor concrete luate de arhitectura 1900; putem deci vorbi în Timişoara, pe de o parte, de "wiener Sezession" (uneori scris: "wiener Sezession") şi, pe de altă parte, de "magyar Szecessió". Cum delimitările dintre aceste două curente sunt încă, chiar şi între experţi, subiect de discuţie, e clar că pentru ochiul profan aceste diferenţe sunt mai dificil de sesizat la faţa locului. În Timişoara cele două curente se amestecă adesea, şi, în cazuri fericite, există şi edificii care nu se pot încadra exact în nici unul dintre cele două curente, constituind expresiile personalităţilor artistice ale unor arhitecţi locali. În plus, existenţa a două etape cronologice în evoluţia Secession-ului ("faza florală" în prima etapă, şi "faza geometrizantă" în cea de-a doua) complică situaţia şi mai mult pentru spiritele tehnice, care caută categorisiri exacte...

Pentru marea majoritatea a turiştilor încadrarea exactă a unui monument într-un anumit curent este neesenţială – turistul admiră pur şi simplu eleganţa liniilor Secession, eleganţă care este la fel de actuală – şi chiar la fel de epatantă, am putea afirma – chiar şi azi, în secolul XXI. Totuşi, oricât de înclinat spre simpla contemplare ar fi cineva, este aproape imposibil să nu apară repede câteva semne de întrebare: cât au costat aceste clădiri? cine şi-a permis să le construiască? cum de s-au construit atât de multe edificii de lux aproape concomitent? cine au fost arhitecţii, cât din opera lor reprezintă influenţe din altă parte şi cât este idee originală? ce se întâmpla aşa de deosebit în Timişoara la 1900, încât să apară brusc un patrimoniu de asemenea volum şi valoare?

La asemenea întrebări (şi la altele de acest gen) răspundem în turul de oraş dedicat arhitecturii 1900 – curentul Secession; acest city tour propune un traseu prin centru plus cartierele Iosefin şi Elisabetin. Însă Secession-ul timişorean se întâlneşte în mult mai multe locuri, de exemplu în cartierul Fabric avem un întreg complex ce se subscrie stilului 1900, de o valoare excepţională.

Prezentul album de imagini vine în completarea informaţiilor prezentate la turul de oraş respectiv – pentru cei interesaţi de acest fenomen artistic este posibil să modificăm / prelungim turul de oraş, pentru a vedea şi câteva din monumentele ce nu se află în traseul "standard" al turului.

Pe de altă parte, dorim să atragem din nou atenţia asupra acestui patrimoniu deosebit – şi pe nedrept ignorat, atât de public, cât şi de autorităţi. Demersul nostru de popularizare a acestui patrimoniu vine atât ca un îndemn de a admira monumentele Timişoarei la justa lor valoare, cât şi ca un apel către cei care pot face ceva (dincolo de standardul românesc de pasare a responsabilităţii dintr-o ogradă în alta...) atât pentru o mult mai intensă popularizare, cât şi prin luarea unor măsuri concrete pentru salvarea tezaurului Secession al oraşului. Cu toţii avem un rol aici: autorităţi / administraţie, proprietari, operatorii turistici, şi, în fine, şi Măria Sa Publicul (localnici şi turişti).