Acest city tour aduce în atenţie tezaurul arhitectural al Timişoarei. Deşi s-a menţionat în presă în ultima perioadă că "Timişoara este oraşul cu cele mai multe clădiri cu statut de monument de arhitectură din România", totuşi pentru timişoreanul "standard", care după o săptămână de stress visează doar la sâmbăta de shopping în Real sau Mall, rămâne un mister care sunt acele mii de clădiri...

Spre finele secolului al XIX-lea artiştii – între care şi arhitecţii, căutau noi forme de expresie, prin care să evadeze din stilurile arhitecturale clasice ce se succedaseră în ultimul mileniu, stiluri arhitecturale care toate se inspirau din arta antichităţii greceşti sau romane. Această mişcare voluntară, această ieşire din canoane a avut drept rezultat o multitudine de direcţii noi şi îndrăzneţe. În vestul Europei au început să apară faţade de clădiri decorate pretenţios – însă nu în stil clasic(ist), ci mai degrabă extravagant. Noua arhitectură nu se asemăna cu nimic din ceea ce se crease anterior (deşi uneori prelua anumite elemente de la stilurile clasice), şi azi este denumită pauşal "arta anilor 1900", "stilul 1900", respectiv "arhitectura 1900".

Noua mişcare artistică a primit numele de Art Nouveau în Franţa, Jugendstil în Germania şi de Secession în Austria; acestor diferenţe de denumire le corespund şi diferenţe ale limbajului arhitectural folosit, arhitectura anilor 1900 pretându-se destul de bine pentru o diferenţiere în "arhitecturi naţionale", în spiritul vremii. Deşi termenul de Art Nouveau este azi mai uzitat decat celelalte, totuşi în cazul Timişoarei, care la acel moment era unul dintre oraşele importante ale Imperiului Austro-Ungar, şi în care în general viaţa culturală – deci şi arhitectura, era o copie după modelele reprezentate de Viena şi Budapesta, termenul de Secession este probabil cel mai potrivit. Sau poate chiar "Szecesszió"?

Pornim deci în turul de oraş pe un traseu sinuos – începem cu Piaţa Unirii (unde barocul este întrerupt de câteva exemple remarcabile ale Secession-ului de influenţă budapestană) pentru a ajunge curând în Piaţa Victoriei (Piaţa Operei), în care toate palatele de mari dimensiuni sunt de fapt construite în stilurile curentelor Art Nouveau / Secession, fără nici o excepţie. În fapt, acesta este probabil unul dintre cele mai reuşite şi mai închegate sit-uri urbane cu Secession original din lume, rivalizând cu cartierele asemănătoare din Viena sau Riga. Dimensiunile extrem de generoase ale acestui spaţiu public (oare există în România pieţe mai mari decât Piaţa Victoriei?...) pun în valoare şi mai bine clădirile elegante, minuţios decorate.

Însă Secession-ul înseamnă mult mai mult în Timişoara! Continuăm deci city tour-ul înspre cartierul Iosefin, trecând Bega. Ne abatem la stânga spre Piaţa Plevna (Parcul Doja) pentru a admira splendidele creaţii ale lui Gemeinhardt & Co., apoi continuăm pe bulevardul principal din Iosefin. Aici nu mai avem palate de dimensiuni impresionante precum în centru, însă în continuare aproape toate clădirile aparţin aceluiaşi curent. Mulţimea de detalii Art Nouveau – în primul rând ornamentaţia zidăriei, dar şi elementele de feronerie, porţile tipice precum şi interioarele (acolo unde reuşim să aruncăm câte o privire) sunt impresionante!

Fără a avea pretenţia unei prelegeri universitare pe tema Art Nouveau, acest city tour aduce în lumină cele mai spectaculoase monumente de arhitectură din Timişoara. Este un program turistic documentat, dar lejer şi relaxant... este cam ca un program de pe Discovery Channel trăit "live".

detalii despre obiectivele turistice

Mai multe despre "stilul 1900" la Timişoara – atât din cartierul Cetate, cât şi din Fabric şi Iosefin. De la faţadele epatante la detaliile discrete, curentul Secession prezintă aici o diversitate excepţională.

Despre cetatea Timişoarei şi evoluţia oraşului după demolarea zidurilor – apariţia oraşului modern Timişoara; despre evoluţia nucleului urban în epoca sa de maximă glorie, de la 1716 la 1914.