 |

- traseul acestui tur de oraş cuprinde centrul Timişoarei (cartier Cetate, nu vom petrece mult timp aici...) şi cartierul Iosefin; pe lângă arhitectura Art Nouveau în Timişoara (detalii despre clădiri, arhitecţi, conexiuni europene etc.) prezentăm şi momentul istoric şi cadrul economic care au dus la dezvoltarea spectaculoasă a acestei arhitecturi la Timişoara
- traseul efectiv poate fi uşor diferit, funcţie de punctele stabilite în comun pentru start şi sfârşit; dacă doriţi ca după city tour să mergeţi direct la cină la un restaurant din zona centrală sau din cartierul Iosefin, putem adapta traseul astfel încât oaspeţii să termine turul de oraş direct în faţa restaurantului ales
|

- durata cca. 2 ore; turul se potriveşte perfect între terminarea programului de lucru şi cină
- ghid limbile engleză şi germană, pentru alte limbi rugăm anunţaţi din timp
- preţ: la cerere, funcţie de mărimea grupului
- organizare: doar la cerere
- descriere program turistic în format PDF
|
|
foto: colectia tymes tours
Reliefuri Secession la casa Jacob Klein
O ultimă imagine din Piaţa Plevnei este dedicată unui edificiu de pe colţ: casa Jacob Klein.
Pentru ochiul profan cele mai spectaculoase caracteristici sunt reliefurile de pe faţada dinspre Strada Caraiman. În imagine aveţi unul dintre aceste reliefuri, unic între ornamentele clădirilor Secession din Timişoara.
Interesantă este şi decoraţia holului de la intrare: la nivelul superior se înşiruie metope cu reprezentări feminine înlănţuite într-un fel de dans. Astfel holul devine atat de încărcat, încât bate deja usor spre kitsch. Senzaţia de tentativă de epatare este accentuată şi de vitraliul de deasupra porţii de acces (din păcate vitraliul este degradat aproape complet): poziţionarea sa aici obligă poarta să fie mult mai joasă decât dimensiunile "standard" ale perioadei. Se obţine astfel mai degrabă contrarul imaginii de prosperitate care probabil se intenţiona. Într-un studiu dedicat caselor de raport în stil Secession din Timişoara, autorii Diana Mihoc Andrásy şi Dan Leopold Ciubotariu apreaciază că "Holul de intrare ... este unul dintre cele mai frumoase din oraş...", părere căreia nu îi subscriem decât parţial. Dar asta nu face ca această casă să fie mai puţin demnă de vizitat.
Cu aceste comentarii dorim să evidenţiem un aspect destul de important: ca la orice casă, în alegerea aspectului final nu doar geniul arhitectului contează; în fond este vorba şi de gusturile (nivelul social, cultural, frustrări sau succese personale) proprietarului. Edificiile arhitecturii 1900, prin bogata decoratie a fatadelor (sau şi a interioarelor) aveau capacitate sporită – faţă de multe alte stiluri arhitecturale, de a reprezenta imaginea proprietarului în modul cel mai evident. Iar deciziile aparţin celui ce plăteşte...
Casa Jacob Klein este totuşi un edificiu tipic Secession, cu un colţ rotunjit şi tratat (bineînţeles!) cu mare atenţie, şi cu o feronerie a balcoanelor frumos lucrată – cu motive geometrice; nu lipsesc volumele ieşite în rezalit. Multe alte detalii trădează ochiul unui arhitect atent.
Se pare că arhitectul este nimeni altul decât Székely. Deşi dovezile documentare directe lipsesc până la acest moment, avem mărturia arhitectului Michael Wolf, care şi-a facut practica în biroul de arhitectură al lui Székely (mulţumim Domnului Mihai Opriş pentru această informaţie). Clădirea are destule elemente care nu se înscriu în limbajul artistic ce îl va consacra ulterior pe Székely. Însă, pe de o parte, aceasta este una dintre creaţiile sale timpurii, iar pe de altă parte Secession-ul timişorean era încă în prima sa fază. Abia peste câţiva ani urma Székely să se desfaşoare în plenitudinea creaţiei sale, sub auspiciile formelor mai sobre ale fazei secunde a Secession-ului.
Tocmai jocul volumelor pare să prefigureze creaţia de mai târziu a lui Székely. O simplă privire comparativă spre casa Nicolin de vis-à-vis e suficientă pentru a observa că arhitectura lui Gemeinhardt se desfăşoară în plan, nici un volum nu iese în rezalit; deja la Székely László se observă că elementul decorativ se deplasează de la reprezentarea picturală în plan înspre utilizarea volumelor masive. Singura concesie facută decoraţiei prin scene picturale este reprezintată de reliefurile deja menţionate (fata cu vioara şi respectiv fata care pictează), poziţionate simetric pe faţada dinspre Strada Caraiman. Dar joaca "de-a Gemeinhadt" se termină aici...
foto: colecţia tymes tours
|
|
Acest city tour aduce în atenţie tezaurul arhitectural al Timişoarei. Deşi s-a menţionat în presă în ultima perioadă că "Timişoara este oraşul cu cele mai multe clădiri cu statut de monument de arhitectură din România", totuşi pentru timişoreanul "standard", care după o săptămână de stress visează doar la sâmbăta de shopping în Real sau Mall, rămâne un mister care sunt acele mii de clădiri...
Spre finele secolului al XIX-lea artiştii – între care şi arhitecţii, căutau noi forme de expresie, prin care să evadeze din stilurile arhitecturale clasice ce se succedaseră în ultimul mileniu, stiluri arhitecturale care toate se inspirau din arta antichităţii greceşti sau romane. Această mişcare voluntară, această ieşire din canoane a avut drept rezultat o multitudine de direcţii noi şi îndrăzneţe. În vestul Europei au început să apară faţade de clădiri decorate pretenţios – însă nu în stil clasic(ist), ci mai degrabă extravagant. Noua arhitectură nu se asemăna cu nimic din ceea ce se crease anterior (deşi uneori prelua anumite elemente de la stilurile clasice), şi azi este denumită pauşal "arta anilor 1900", "stilul 1900", respectiv "arhitectura 1900".
Noua mişcare artistică a primit numele de Art Nouveau în Franţa, Jugendstil în Germania şi de Secession în Austria; acestor diferenţe de denumire le corespund şi diferenţe ale limbajului arhitectural folosit, arhitectura anilor 1900 pretându-se destul de bine pentru o diferenţiere în "arhitecturi naţionale", în spiritul vremii. Deşi termenul de Art Nouveau este azi mai uzitat decat celelalte, totuşi în cazul Timişoarei, care la acel moment era unul dintre oraşele importante ale Imperiului Austro-Ungar, şi în care în general viaţa culturală – deci şi arhitectura, era o copie după modelele reprezentate de Viena şi Budapesta, termenul de Secession este probabil cel mai potrivit. Sau poate chiar "Szecesszió"?
Pornim deci în turul de oraş pe un traseu sinuos – începem cu Piaţa Unirii (unde barocul este întrerupt de câteva exemple remarcabile ale Secession-ului de influenţă budapestană) pentru a ajunge curând în Piaţa Victoriei (Piaţa Operei), în care toate palatele de mari dimensiuni sunt de fapt construite în stilurile curentelor Art Nouveau / Secession, fără nici o excepţie. În fapt, acesta este probabil unul dintre cele mai reuşite şi mai închegate sit-uri urbane cu Secession original din lume, rivalizând cu cartierele asemănătoare din Viena sau Riga. Dimensiunile extrem de generoase ale acestui spaţiu public (oare există în România pieţe mai mari decât Piaţa Victoriei?...) pun în valoare şi mai bine clădirile elegante, minuţios decorate.
Însă Secession-ul înseamnă mult mai mult în Timişoara! Continuăm deci city tour-ul înspre cartierul Iosefin, trecând Bega. Ne abatem la stânga spre Piaţa Plevna (Parcul Doja) pentru a admira splendidele creaţii ale lui Gemeinhardt & Co., apoi continuăm pe bulevardul principal din Iosefin. Aici nu mai avem palate de dimensiuni impresionante precum în centru, însă în continuare aproape toate clădirile aparţin aceluiaşi curent. Mulţimea de detalii Art Nouveau – în primul rând ornamentaţia zidăriei, dar şi elementele de feronerie, porţile tipice precum şi interioarele (acolo unde reuşim să aruncăm câte o privire) sunt impresionante!
Fără a avea pretenţia unei prelegeri universitare pe tema Art Nouveau, acest city tour aduce în lumină cele mai spectaculoase monumente de arhitectură din Timişoara. Este un program turistic documentat, dar lejer şi relaxant... este cam ca un program de pe Discovery Channel trăit "live".
|

|
Mai multe despre "stilul 1900" la Timişoara – atât din cartierul Cetate, cât şi din Fabric şi Iosefin. De la faţadele epatante la detaliile discrete, curentul Secession prezintă aici o diversitate excepţională.
|

|
Despre cetatea Timişoarei şi evoluţia oraşului după demolarea zidurilor – apariţia oraşului modern Timişoara; despre evoluţia nucleului urban în epoca sa de maximă glorie, de la 1716 la 1914.
|