tymes tours
agentie de turism & tour-operator in Timisoara
servicii turism pentru firme (corporate customers / B2B)
Timişoara – tur de oraş "arhitectura Art Nouveau / Secession"
"arhitectura 1900" – city tour al patrimoniului arhitectural din Timişoara
ideal pentru delegaţii din străinătate la firmele din Timişoara
- traseul acestui tur de oraş cuprinde centrul Timişoarei (cartier Cetate, nu vom petrece mult timp aici...) şi cartierul Iosefin; pe lângă arhitectura Art Nouveau în Timişoara (detalii despre clădiri, arhitecţi, conexiuni europene etc.) prezentăm şi momentul istoric şi cadrul economic care au dus la dezvoltarea spectaculoasă a acestei arhitecturi la Timişoara
- traseul efectiv poate fi uşor diferit, funcţie de punctele stabilite în comun pentru start şi sfârşit; dacă doriţi ca după city tour să mergeţi direct la cină la un restaurant din zona centrală sau din cartierul Iosefin, putem adapta traseul astfel încât oaspeţii să termine turul de oraş direct în faţa restaurantului ales
- durata cca. 2 ore; turul se potriveşte perfect între terminarea programului de lucru şi cină
- ghid limbile engleză şi germană, pentru alte limbi rugăm anunţaţi din timp
- preţ: la cerere, funcţie de mărimea grupului
- organizare: doar la cerere
- descriere program turistic în format PDF
foto: colectia tymes tours
Palatul Széchényi
Turul de oraş înaintează spre capătul sudic al Pieţei Victoriei, unde Palatul Széchényi ne atrage privirile cu ornamentele statuare de la parter şi cu reliefurile de pe fronton.
Figurile feminine de la parter se inspiră probabil din aşa-numitele cariatide, ce încadrau portalurile de intrare (şi în acelaşi timp susţineau balconul de deasupra intrării), frecvente în Viena în arhitectura barocă (secolul al XVIII-lea), clasicistă (prima jumătate a secolului al XIX-lea) şi apoi în cea istoristă (a doua jumătate a aceluiaşi secol). Aceste reprezentări stau în contradicţie cu Secession-ul evoluat al perioadei în care a apărut Palatul Széchenyi (autorizaţia de construcţie s-a eliberat în octombrie 1911, iar cea de folosire în 1913).
Cariatidele lui Székely susţin nu un simplu balcon, ci chiar rezalitul principal al clădirii, care se termină cu un mare fronton triunghiular. La rândul său, relieful de pe acest fronton contrastează din nou cu realizările perioadei – reprezentarea alegorică feminină (înger) este surprinsă într-o postură statică, "contemplativă", ce pare menită să impresioneze privitorul ce îşi ridică privirile spre înălţimea unuia dintre cele mai înalte frontoane din Timişoara începutului de secol (am putea spune că sobrietatea statică a acestui înger feminin, ce priveşte impasibil în jos spre dramele telurice ale celor din piaţă aduce aminte de barocul Contrareformei...). Lipseşte senzaţia de dinamism pe care arhitectul Gemeinhardt o imprimase reliefurilor sale zoo-vegetale deja cu câţiva ani înainte, la clădiri mult mai modeste.
Totuşi, clădirea aparţine pe ansamblu Secession-ului, căci observăm aici repetarea unei obsesii a momentului: lipsa colţurilor de 90 de grade. Într-adevăr la începutul de secol XX clădirile situate la colţuri de cvartale (cum este cazul şi aici) aveau aproape fără excepţie colţuri tăiate (mai rar: rotunjite); unghiurile drepte erau evitate cu obstinaţie, în încercarea de creea fronturi frumoase – cu perspectivă, din orice direcţie s-ar apropia privitorul. În cazul Palatului Széchényi, între corpurile de clădire ce urmăresc direcţiile arterelor alăturate se interpun chiar două segmente "pe colţ", poziţionate la diferite unghiuri faţă de celelalte. Aceste două segmente devin chiar faţade principale, unul dintre ele fiind cap de perspectivă pentru cei ce vin dinspre Iosefin – Piaţa Maria, iar celălalt pentru cei ce vin dinspre Elisabetin sau Primărie ("primăria nouă"). Această alegere surprinzătoare se traduce în planul clădirii prin 4 segmente, care se înscriu fericit în topografia parcelei de construcţie.
Însă la ora actuală punctul cel mai probabil din care turistul va privi spre Palatul Széchényi este catedrala ortododoxă română. Dar asta abia de la 1936 – până la acel moment, vis-à-vis de Palatul Széchényi se afla un mare spaţiu gol, pe care nu trecea decât trenul. Calea ferată trecea chiar pe locul pe care se află astăzi catedrala. Imagini de epocă ne înfăţişează trenul trecând prin faţa palatului, la barieră aşteptau nu doar maşini de epocă, ci şi "fratele mai mic": tramvaiul.
Limbajul arhitectural eclectic al Palatului Széchényi prilejuieşte şi o discuţie mai amplă asupra felului în care arhitectul-şef al oraşului, Székely, a modelat aspectul Timişoarei începutului de secol XX – acţiunile sale de atunci sunt şi azi extrem de vizibile. Faptul că la edificarea noului spaţiu public emblematic al Timişoarei – Piaţa Victoriei de azi, Székely nu a folosit limbajul curentului Secession la nivelul la care fusese adus de către contemporanii săi vest- şi central-europeni (care la acel moment deja realizau clădiri cu decoraţii minimale, geometrice) s-ar putea să fie interpretat ca un ultim gest de inspiraţie – măcar parţială, din modelul suprem: Viena.
Marea metropolă a monarhiei îşi construise un faimos "Ring" – un bulevard amplu, edificat pe locul fostelor fortificaţii, flancat de clădiri de dimensiuni mari, impresionante, în stil istorist şi eclectic. Cu un decalaj în timp de cinci decenii, şi Timişoara îşi edifica acum un bulevard de anvergură, tivit cu clădiri impunătoare. Între timp însă, în cele cinci decenii scurse între cele două activităţi constructive, gusturile arhitecturale se schimbaseră: istorismul nu mai (prea) era la modă, Secession-ul era trendul momentului. Iar Székely trebuia să ţină cont de acest lucru, şi totuşi să satisfacă şi exigenţele provinciale, de făloşenie bănăţeană, ale oraşului şi ale comanditarilor bogaţi – iar eclectismul şi istorismul se potriveau mult mai bine acestor aspiraţii spre imagine.
Din acest amestec complex de tendinţe contradictorii, la care s-a adăgat în mod decisiv personalitatea şi talentul lui Székely (precum şi, foarte important: dorinţei sale de echilibru şi capacităţii de sinteză) s-a născut spaţiul public numit mai târziu Piaţa Operei, iar azi, Piaţa Victoriei. În acelaşi timp Secession-ul din acest spaţiu este de dimensiuni mari dar şi puţin spectaculos. Putem însă lăsa frâu liber fanteziei, imaginându-ne cum ar fi arătat Piaţa Operei dacă arhitectul-şef al oraşului ar fi fost un discipol al elegantelor forme fluide lechneriene (precum Marcell Komor... poate am fi avut o Barcelonă est-eurpeană) sau un adept al stilului Animal Planet al lui Gemeinhardt.
Acest city tour aduce în atenţie tezaurul arhitectural al Timişoarei. Deşi s-a menţionat în presă în ultima perioadă că "Timişoara este oraşul cu cele mai multe clădiri cu statut de monument de arhitectură din România", totuşi pentru timişoreanul "standard", care după o săptămână de stress visează doar la sâmbăta de shopping în Real sau Mall, rămâne un mister care sunt acele mii de clădiri...
Spre finele secolului al XIX-lea artiştii – între care şi arhitecţii, căutau noi forme de expresie, prin care să evadeze din stilurile arhitecturale clasice ce se succedaseră în ultimul mileniu, stiluri arhitecturale care toate se inspirau din arta antichităţii greceşti sau romane. Această mişcare voluntară, această ieşire din canoane a avut drept rezultat o multitudine de direcţii noi şi îndrăzneţe. În vestul Europei au început să apară faţade de clădiri decorate pretenţios – însă nu în stil clasic(ist), ci mai degrabă extravagant. Noua arhitectură nu se asemăna cu nimic din ceea ce se crease anterior (deşi uneori prelua anumite elemente de la stilurile clasice), şi azi este denumită pauşal "arta anilor 1900", "stilul 1900", respectiv "arhitectura 1900".
Noua mişcare artistică a primit numele de Art Nouveau în Franţa, Jugendstil în Germania şi de Secession în Austria; acestor diferenţe de denumire le corespund şi diferenţe ale limbajului arhitectural folosit, arhitectura anilor 1900 pretându-se destul de bine pentru o diferenţiere în "arhitecturi naţionale", în spiritul vremii. Deşi termenul de Art Nouveau este azi mai uzitat decat celelalte, totuşi în cazul Timişoarei, care la acel moment era unul dintre oraşele importante ale Imperiului Austro-Ungar, şi în care în general viaţa culturală – deci şi arhitectura, era o copie după modelele reprezentate de Viena şi Budapesta, termenul de Secession este probabil cel mai potrivit. Sau poate chiar "Szecesszió"?
Pornim deci în turul de oraş pe un traseu sinuos – începem cu Piaţa Unirii (unde barocul este întrerupt de câteva exemple remarcabile ale Secession-ului de influenţă budapestană) pentru a ajunge curând în Piaţa Victoriei (Piaţa Operei), în care toate palatele de mari dimensiuni sunt de fapt construite în stilurile curentelor Art Nouveau / Secession, fără nici o excepţie. În fapt, acesta este probabil unul dintre cele mai reuşite şi mai închegate sit-uri urbane cu Secession original din lume, rivalizând cu cartierele asemănătoare din Viena sau Riga. Dimensiunile extrem de generoase ale acestui spaţiu public (oare există în România pieţe mai mari decât Piaţa Victoriei?...) pun în valoare şi mai bine clădirile elegante, minuţios decorate.
Însă Secession-ul înseamnă mult mai mult în Timişoara! Continuăm deci city tour-ul înspre cartierul Iosefin, trecând Bega. Ne abatem la stânga spre Piaţa Plevna (Parcul Doja) pentru a admira splendidele creaţii ale lui Gemeinhardt & Co., apoi continuăm pe bulevardul principal din Iosefin. Aici nu mai avem palate de dimensiuni impresionante precum în centru, însă în continuare aproape toate clădirile aparţin aceluiaşi curent. Mulţimea de detalii Art Nouveau – în primul rând ornamentaţia zidăriei, dar şi elementele de feronerie, porţile tipice precum şi interioarele (acolo unde reuşim să aruncăm câte o privire) sunt impresionante!
Fără a avea pretenţia unei prelegeri universitare pe tema Art Nouveau, acest city tour aduce în lumină cele mai spectaculoase monumente de arhitectură din Timişoara. Este un program turistic documentat, dar lejer şi relaxant... este cam ca un program de pe Discovery Channel trăit "live".
detalii despre obiectivele turistice
Mai multe despre "stilul 1900" la Timişoara – atât din cartierul Cetate, cât şi din Fabric şi Iosefin. De la faţadele epatante la detaliile discrete, curentul Secession prezintă aici o diversitate excepţională.
Despre cetatea Timişoarei şi evoluţia oraşului după demolarea zidurilor – apariţia oraşului modern Timişoara; despre evoluţia nucleului urban în epoca sa de maximă glorie, de la 1716 la 1914.
tymes tours este proprietatea SC Tymes Globetrotter SRL
Str. Lisabona nr. 7/1A, Timisoara, RO 300603, info@tymestours.ro
Licenta turism 3196/2004