 |

- traseul acestui tur de oraş cuprinde centrul Timişoarei (cartier Cetate, nu vom petrece mult timp aici...) şi cartierul Iosefin; pe lângă arhitectura Art Nouveau în Timişoara (detalii despre clădiri, arhitecţi, conexiuni europene etc.) prezentăm şi momentul istoric şi cadrul economic care au dus la dezvoltarea spectaculoasă a acestei arhitecturi la Timişoara
- traseul efectiv poate fi uşor diferit, funcţie de punctele stabilite în comun pentru start şi sfârşit; dacă doriţi ca după city tour să mergeţi direct la cină la un restaurant din zona centrală sau din cartierul Iosefin, putem adapta traseul astfel încât oaspeţii să termine turul de oraş direct în faţa restaurantului ales
|

- durata cca. 2 ore; turul se potriveşte perfect între terminarea programului de lucru şi cină
- ghid limbile engleză şi germană, pentru alte limbi rugăm anunţaţi din timp
- preţ: la cerere, funcţie de mărimea grupului
- organizare: doar la cerere
- descriere program turistic în format PDF
|
|
foto: colectia tymes tours
Casa Emmer, scara interioară
Pe Str. Mercy, în continuarea casei Brück, se află Casa Emmer (Palatul Emmer). Este construită tot după planurile lui Székely, însa ceva mai timpuriu: edificiul a fost construit între 1906–1907. S-ar putea ca acesta să fie motivul pentru care limbajului Secession folosit aici ii lipsesc elementele cu tentă "folclorică maghiară" pe care le-am observat la Casa Brück.
Dimpotrivă, faţada trădeaza o vagă predilecţie spre decorare în stil clasic (simetrie, statuia şi masca plasate central pe faţadă, tratarea clară a ancadramentelor de ferestre), fără a cădea însă în extrema istoricistă şi eclectică (lipsesc coloanele, pilaştrii). Clădirea este considerată ca fiind apropiată de Art-Nouveau-ul francez.
O mare atenţie a fost acordată şi interiorului clădirii. În casa scărilor găsim nişa bogat decorată prezentată în imaginea de mai sus. Oricât de atent gândită a fost decoraţia nişei, probabil că iniţial în nişă nu era plasată decat o (banală) urnă (vază), aşa cum încă se mai găsesc în alte nişe ale clădirilor Secession din oraş. La ora actuală şi această vază lipseşte, nişa stă goală şi stingheră, fiind la rândul ei încadrată de o "nişă" de pânze de păianjen; casa scării se află într-o stare deplorabilă. Din păcate, această stare a casei scărilor constituie mai degraba o regulă în Timişoara decât o excepţie, fiind rezultatul fărâmiţării proprietătii după un ciclu istoric agitat şi nefast: naţionalizare – retrocedare / împroprietărire "pe bucăţi".
Situaţia proprietăţii şi felul în care aceasta influenţează major starea clădirilor Secession în Timişoara este de altfel un subiect important ce este dezvoltat pe parcursul acestui tur de oraş (city tour), la Timişoara situaţia având urmări mai grave decat oriunde altundeva în România.
Se observă în imagine şi eleganţa feroneriei; oare proprietarii actuali sunt conştienţi de eleganţa nobilă a acestui imobil?
O incursiune în îngusta curte interioară ne dă o imagine despre soluţiile găsite pentru a utiliza cât mai bine suprafaţa foarte mică a lotului de construcţie, pentru a-i da proprietarului Ferencz (Franz?) Emmer posibilitatea de a oferi cât mai multe spaţii de închiriat.
În cadrul acestui city tour încercăm să vizităm şi interioare de clădiri, acolo unde acest lucru este posibil – din păcate, nu este posibil prea des.
|
|
Acest city tour aduce în atenţie tezaurul arhitectural al Timişoarei. Deşi s-a menţionat în presă în ultima perioadă că "Timişoara este oraşul cu cele mai multe clădiri cu statut de monument de arhitectură din România", totuşi pentru timişoreanul "standard", care după o săptămână de stress visează doar la sâmbăta de shopping în Real sau Mall, rămâne un mister care sunt acele mii de clădiri...
Spre finele secolului al XIX-lea artiştii – între care şi arhitecţii, căutau noi forme de expresie, prin care să evadeze din stilurile arhitecturale clasice ce se succedaseră în ultimul mileniu, stiluri arhitecturale care toate se inspirau din arta antichităţii greceşti sau romane. Această mişcare voluntară, această ieşire din canoane a avut drept rezultat o multitudine de direcţii noi şi îndrăzneţe. În vestul Europei au început să apară faţade de clădiri decorate pretenţios – însă nu în stil clasic(ist), ci mai degrabă extravagant. Noua arhitectură nu se asemăna cu nimic din ceea ce se crease anterior (deşi uneori prelua anumite elemente de la stilurile clasice), şi azi este denumită pauşal "arta anilor 1900", "stilul 1900", respectiv "arhitectura 1900".
Noua mişcare artistică a primit numele de Art Nouveau în Franţa, Jugendstil în Germania şi de Secession în Austria; acestor diferenţe de denumire le corespund şi diferenţe ale limbajului arhitectural folosit, arhitectura anilor 1900 pretându-se destul de bine pentru o diferenţiere în "arhitecturi naţionale", în spiritul vremii. Deşi termenul de Art Nouveau este azi mai uzitat decat celelalte, totuşi în cazul Timişoarei, care la acel moment era unul dintre oraşele importante ale Imperiului Austro-Ungar, şi în care în general viaţa culturală – deci şi arhitectura, era o copie după modelele reprezentate de Viena şi Budapesta, termenul de Secession este probabil cel mai potrivit. Sau poate chiar "Szecesszió"?
Pornim deci în turul de oraş pe un traseu sinuos – începem cu Piaţa Unirii (unde barocul este întrerupt de câteva exemple remarcabile ale Secession-ului de influenţă budapestană) pentru a ajunge curând în Piaţa Victoriei (Piaţa Operei), în care toate palatele de mari dimensiuni sunt de fapt construite în stilurile curentelor Art Nouveau / Secession, fără nici o excepţie. În fapt, acesta este probabil unul dintre cele mai reuşite şi mai închegate sit-uri urbane cu Secession original din lume, rivalizând cu cartierele asemănătoare din Viena sau Riga. Dimensiunile extrem de generoase ale acestui spaţiu public (oare există în România pieţe mai mari decât Piaţa Victoriei?...) pun în valoare şi mai bine clădirile elegante, minuţios decorate.
Însă Secession-ul înseamnă mult mai mult în Timişoara! Continuăm deci city tour-ul înspre cartierul Iosefin, trecând Bega. Ne abatem la stânga spre Piaţa Plevna (Parcul Doja) pentru a admira splendidele creaţii ale lui Gemeinhardt & Co., apoi continuăm pe bulevardul principal din Iosefin. Aici nu mai avem palate de dimensiuni impresionante precum în centru, însă în continuare aproape toate clădirile aparţin aceluiaşi curent. Mulţimea de detalii Art Nouveau – în primul rând ornamentaţia zidăriei, dar şi elementele de feronerie, porţile tipice precum şi interioarele (acolo unde reuşim să aruncăm câte o privire) sunt impresionante!
Fără a avea pretenţia unei prelegeri universitare pe tema Art Nouveau, acest city tour aduce în lumină cele mai spectaculoase monumente de arhitectură din Timişoara. Este un program turistic documentat, dar lejer şi relaxant... este cam ca un program de pe Discovery Channel trăit "live".
|

|
Mai multe despre "stilul 1900" la Timişoara – atât din cartierul Cetate, cât şi din Fabric şi Iosefin. De la faţadele epatante la detaliile discrete, curentul Secession prezintă aici o diversitate excepţională.
|

|
Despre cetatea Timişoarei şi evoluţia oraşului după demolarea zidurilor – apariţia oraşului modern Timişoara; despre evoluţia nucleului urban în epoca sa de maximă glorie, de la 1716 la 1914.
|