. emblema Tymes Tours, link spre www.tymestours.ro

tymes tours

agentie de turism & tour-operator in Timisoara
servicii turism pentru firme (corporate customers / B2B)

city tour pentru arhitectura Art Nouveau / Secession / Jugendstil în Timisoara
.

Timişoara – tur de oraş "arhitectura Art Nouveau / Secession"

"arhitectura 1900" – city tour al patrimoniului arhitectural din Timişoara

ideal pentru delegaţii din străinătate la firmele din Timişoara

 dist
  • traseul acestui tur de oraş cuprinde centrul Timişoarei (cartier Cetate, nu vom petrece mult timp aici...) şi cartierul Iosefin; pe lângă arhitectura Art Nouveau în Timişoara (detalii despre clădiri, arhitecţi, conexiuni europene etc.) prezentăm şi momentul istoric şi cadrul economic care au dus la dezvoltarea spectaculoasă a acestei arhitecturi la Timişoara
  • traseul efectiv poate fi uşor diferit, funcţie de punctele stabilite în comun pentru start şi sfârşit; dacă doriţi ca după city tour să mergeţi direct la cină la un restaurant din zona centrală sau din cartierul Iosefin, putem adapta traseul astfel încât oaspeţii să termine turul de oraş direct în faţa restaurantului ales
dist
  • durata cca. 2 ore; turul se potriveşte perfect între terminarea programului de lucru şi cină
  • ghid limbile engleză şi germană, pentru alte limbi rugăm anunţaţi din timp
  • preţ: la cerere, funcţie de mărimea grupului
  • organizare: doar la cerere
  • descriere program turistic în format PDF

turul de oraş în centru: fosta Bancă de Scont, Secession maghiar

casa Brück – farmacia


foto: colectia tymes tours

start album     imaginea anterioara imaginea urmatoare     ultima imagine

Casa Brück, farmacia din Piaţa Unirii

Încă din 1828 se afla pe acest loc o farmacie – "Crucea de Aur" (Zum goldenenen Kreuz), proprietatea familiei Zifkovich (Zsifkovits, Jivcovici). Probabil că a existat intenţia de a păstra vadul comercial excelent deja existent, căci între 1910–1911 se construieşte clădirea actuală, care de asemenea găzduieşte o farmacie. Până în ziua de azi.

Proprietarul era Salamon Brück, arhitectul clădirii era arhitectul-şef al oraşului, Székely László. Planurile sale au fost puse în practică de către cunoscutul constructor Arnold Merbl.

Deşi latura lungă dă spre Str. Mercy, faţada principală este cea dinspre piaţă, bineînţeles. Colţul clădirii este marcat de un fronton înalt (mai inalt chiar decât înălţimea Palatului Baroc alăturat), pe care se observă monograma "BS" a proprietarului. Înălţimea clădirii denotă intenţia de a utiliza cât mai bine terenul îngust pe care este plasată, cât şi evoluţia tehnicilor de construcţie faţă de perioada barocă: în secolul al XVIII-lea clădirile cu multe etaje erau scumpe, la începutul secolului al XX-lea etajarea nu mai era atât de costisitoare.

Se observă şi la această clădire folosirea extensivă a plăcilor ceramice. Deşi acestea nu se înscriu unui model anume, special creat (cum e cazul la casa Steiner Miksa, prezentată anterior), totuşi din jocul de culori al plăcilor ceramice rezultă un motiv decorativ geometric simplu, probabil în tentativa de a se inspira din motivele folclorice maghiare. Tendinţa de utilizare a unor motive preluate din folclor era generalizată în Secession-ul din Ungaria şi Transilvania, şi vedem aici că şi în Banat Székely a subscris uneori acestei tendinţe.

Farmacia de la parter păstrează în bună parte mobilierul original. Interesante sunt vitraliile din partea superioară a vitrinei, pe care este scris cuvântul "farmacie" în limbile română, maghiară şi germană. Probabil aceste vitralii provin din anii 1920, deci după construire, deoarece la momentul 1911 pentru vitrine şi denumirile firmelor se folosea aproape exclusiv limba oficială, maghiara.

Un detaliu ce scapă atenţiei: deşi este o clădire aşezată pe colţ, casei Brück îi lipseşte tratarea "prin tăiere" a colţului. În arhitectura Secession, părţile de clădire expuse la intersecţii (cum este cazul aici) erau de obicei tăiate oblic – în unghi de 45 de grade cu laturile principale (sau, uneori, rotunjite), şi li se acorda o atenţie deosebită în decorare. Să fie lipsa acestei caracteristici o urmare a dorinţei arhitectului de a nu ieşi exagerat de mult în evidenţă faţă de aspectul general al acestei zone urbane? Sau poate intenţia mult mai terestră de a nu pierde câţiva valoroşi metri pătraţi?

Este remarcabil totuşi "tupeul" cu care acest edificiu Secession îşi insinuează faţada principală în piaţa centrală a oraşului, dominată de formele elevate ale barocului tarziu şi ale clasicismului. Probabil apariţia sa aici se datorează şi influenţei arhitectului-şef al oraşului, Székely. Practic, acesta a acordat autorizaţia de construire pentru o clădire proiectată de el însuşi (trafic de influenţă?...), el fiind marele promotor al arhitecturii 1900, curentul Secession, în Timişoara începutului de secol XX. Pe de altă parte, frontul de sud al Pieţei Unirii era destul de modest la acel moment: cu excepţia notabilă a Palatului Baroc, celelalte clădiri ("La Elefant" & Co.) erau modeste ca dimensiuni şi aspect. În fapt, puţină lume ştie că latura de sud a Pieţei Unirii şi-a căpătat înfăţişarea actuală abia în anii 1980, când arhitectul Sturdza, şi el cu o doză serioasă de îndrăzneală, a supraînalţat clădirile de aici şi a modificat radical faţadele, aducându-le la acelaşi nivel estetic cu celelalte clădiri ale pieţei.


casa scărilor la Palatul Emmer Palatul Löffler, imens şi somptuos Palatul Dauerbach ("Palace"), Secession la scară mare în Piaţa Victoriei, Timişoara Palatul Széchényi, creaţie a arhitectului Székely László Interiorul unei biserici Art Nouveau: mănăstirea piariştilor

Acest city tour aduce în atenţie tezaurul arhitectural al Timişoarei. Deşi s-a menţionat în presă în ultima perioadă că "Timişoara este oraşul cu cele mai multe clădiri cu statut de monument de arhitectură din România", totuşi pentru timişoreanul "standard", care după o săptămână de stress visează doar la sâmbăta de shopping în Real sau Mall, rămâne un mister care sunt acele mii de clădiri...

Spre finele secolului al XIX-lea artiştii – între care şi arhitecţii, căutau noi forme de expresie, prin care să evadeze din stilurile arhitecturale clasice ce se succedaseră în ultimul mileniu, stiluri arhitecturale care toate se inspirau din arta antichităţii greceşti sau romane. Această mişcare voluntară, această ieşire din canoane a avut drept rezultat o multitudine de direcţii noi şi îndrăzneţe. În vestul Europei au început să apară faţade de clădiri decorate pretenţios – însă nu în stil clasic(ist), ci mai degrabă extravagant. Noua arhitectură nu se asemăna cu nimic din ceea ce se crease anterior (deşi uneori prelua anumite elemente de la stilurile clasice), şi azi este denumită pauşal "arta anilor 1900", "stilul 1900", respectiv "arhitectura 1900".

Noua mişcare artistică a primit numele de Art Nouveau în Franţa, Jugendstil în Germania şi de Secession în Austria; acestor diferenţe de denumire le corespund şi diferenţe ale limbajului arhitectural folosit, arhitectura anilor 1900 pretându-se destul de bine pentru o diferenţiere în "arhitecturi naţionale", în spiritul vremii. Deşi termenul de Art Nouveau este azi mai uzitat decat celelalte, totuşi în cazul Timişoarei, care la acel moment era unul dintre oraşele importante ale Imperiului Austro-Ungar, şi în care în general viaţa culturală – deci şi arhitectura, era o copie după modelele reprezentate de Viena şi Budapesta, termenul de Secession este probabil cel mai potrivit. Sau poate chiar "Szecesszió"?

Pornim deci în turul de oraş pe un traseu sinuos – începem cu Piaţa Unirii (unde barocul este întrerupt de câteva exemple remarcabile ale Secession-ului de influenţă budapestană) pentru a ajunge curând în Piaţa Victoriei (Piaţa Operei), în care toate palatele de mari dimensiuni sunt de fapt construite în stilurile curentelor Art Nouveau / Secession, fără nici o excepţie. În fapt, acesta este probabil unul dintre cele mai reuşite şi mai închegate sit-uri urbane cu Secession original din lume, rivalizând cu cartierele asemănătoare din Viena sau Riga. Dimensiunile extrem de generoase ale acestui spaţiu public (oare există în România pieţe mai mari decât Piaţa Victoriei?...) pun în valoare şi mai bine clădirile elegante, minuţios decorate.

Însă Secession-ul înseamnă mult mai mult în Timişoara! Continuăm deci city tour-ul înspre cartierul Iosefin, trecând Bega. Ne abatem la stânga spre Piaţa Plevna (Parcul Doja) pentru a admira splendidele creaţii ale lui Gemeinhardt & Co., apoi continuăm pe bulevardul principal din Iosefin. Aici nu mai avem palate de dimensiuni impresionante precum în centru, însă în continuare aproape toate clădirile aparţin aceluiaşi curent. Mulţimea de detalii Art Nouveau – în primul rând ornamentaţia zidăriei, dar şi elementele de feronerie, porţile tipice precum şi interioarele (acolo unde reuşim să aruncăm câte o privire) sunt impresionante!

Fără a avea pretenţia unei prelegeri universitare pe tema Art Nouveau, acest city tour aduce în lumină cele mai spectaculoase monumente de arhitectură din Timişoara. Este un program turistic documentat, dar lejer şi relaxant... este cam ca un program de pe Discovery Channel trăit "live".

detalii despre obiectivele turistice


mai multe despre stilul 1900 la Timişoara

Mai multe despre "stilul 1900" la Timişoara – atât din cartierul Cetate, cât şi din Fabric şi Iosefin. De la faţadele epatante la detaliile discrete, curentul Secession prezintă aici o diversitate excepţională.


urbanism în Timişoara – evoluţia şi structura unui oraş european

Despre cetatea Timişoarei şi evoluţia oraşului după demolarea zidurilor – apariţia oraşului modern Timişoara; despre evoluţia nucleului urban în epoca sa de maximă glorie, de la 1716 la 1914.






tymes tours este proprietatea SC Tymes Globetrotter SRL
Str. Lisabona nr. 7/1A, Timisoara, RO 300603, info@tymestours.ro
Licenta turism 3196/2004